Acum doi ani cand am plecat in delegatie in Marea Britanie am avut nevoie de traducerea cazierului in limba engleza. Nu mi s-a cerut si legalizare notariala iar costul, pe care nu mi-l mai aduc aminte prea exact, a fost undeva in jur de 15 lei. In urma acestei experiente ramasesem cu impresia, foarte gresita, ca tarifele pentru traduceri sunt destul de „prietenoase” cu cei ca mine, care nu se scalda in bani. M-am trezit insa la realitate vara asta, inainte sa plec in concediu in Turcia. Cu 2 zile inainte sa plecam am avut parte de o surpriza foarte neplacuta: mi s-a oprit masina in drum. Totusi daca stau acum sa ma gandesc mai bine, se putea si mai rau.
Mi se putea opri in drum spre Turcia sau in timpul concediului si ramaneam in drum cu catel si purcel (adica doua bucati de copil, una bucata sotie si multe, fara numar, bagaje). Asadar sa privim jumatatea plina a paharului, sau sa ne inchipuim ca ar fi jumate plin. Masina mi s-a oprit in drum la 200 metri de bloc. Eram impreuna cu nevasta-mea asa ca am reusit sa o impingem inca vreo 30 de metri pana intr-un loc de parcare. Disperare, par smuls din cap, ce ne facem? Cum mai plecam in concediu?! Am sunat repede la service-ul auto din apropiere unde ma duc de obicei sa fac revizia. Au venit in doua ore si mi-au tractat-o la service. Diagnosticul a venit destul de repede: pompa de benzina a murit, trebuie schimbata dar vine pe baza de comanda in 3 zile. Noi in 2 zile trebuia deja sa fim pe drum. Ne-am panicat putin dar foarte repede, ca de obicei, nevasta-mea a venit cu solutia salvatoare: luam masina ei de serviciu. Portbagajul emai mic dar nu mai are rost sa facem nazuri. Le mai inghesuim sau mai lasam din bagaje acasa.
Oricum aveam prea multe. Si acum urmeaza sa ma intorc cu povestea de unde pornisem: de la preturi traduceri. Fiind masina companiei, ca sa putem iesi cu ea din tara trebuia sa facem un contract de comodat intre firma si minunatul sofer, adica eu. Turcii, fiind mai cu mot decat restul tarilor prin care treceam, nu acceptau traducere in limba engleza ci vroiau ca actul sa fie tradus in turca, legalizat la notar si apoi supralegalizat sau ceva de genul asta la ambasada lor. Pentru actul asta am cheltuit, glumind putin, ca cat ma costa sa imi cumpar alta masina. Intai m-a costat intocmirea actului in romana la notar. Apoi am aflat ca engleza nu seamana cu turca iar o pagina de turca nu costa 15-20 de lei ci vreo 60 de lei, iar fiindca ma grabeam m-a costat cam 100 lei/pagina. Apoi m-a costat legalizarea traducerii si la final am varsat o mica avere la ambasada turciei pentru o stampila fara care erau sanse mari sa raman pe la granita sau chiar mai rau, sa raman pe la granita si fara masina. Pana la urma doar asta a fost ghinionul, concediul a fost minunat iar la intoarcere am rezolvat si cu pompa de benzina.
